Vânătoarea de trufe și secretele ei, cu Radu Rughiniș și Bosco

Călătoresc în toată lumea asta și știți că nu stau departe de nicio bucătărie, oriunde ajung. Aș mânca trufe dimineața, la prânz și seara și știu să apreciez o trufă bună de cum o văd. L-am cunoscut pe Radu la puțin timp după ce-am ajuns în România. Știam că e puțin nebun, așa ca mine, și că merge după ele prin pădure cu cel mai tare câine din lume, Bosco. Păi, ar trebui să ajungă trufele de România în toată lumea, nu doar la Pasterra, unde se fac cele mai bune paste din lume, și cu trufe, și fără trufe. Și de unde puteți să cumpărați și paste făcute în casă, și trufe, și pateuri cu trufe, și miere, și orice cu trufe. Iar prețurile sunt foarte, dar foarte ok!

În fine, haideți să-l las pe Radu să vă povestească mai multe despre trufe, că eu doar mă bucur de ele, dar am fost și cu ei în pădure.

“Păi, hai să mai mergem! Că e foarte tare, te și relaxează, te și bucuri de locuri, te și bucuri când Bosco dă din coadă fericit că a făcut încă o captură de trufe. Pentru el e ca o joacă!”, zice Radu.

El este Radu. Radu Rughiniș. A copilărit la munte, unde de pe la 4 ani era cărat de bunicul lui prin munți, după ciuperci, după povestea muntelui. “Plecam și singur de pe la 5 ani. Dar după ciuperci. Mai târziu am descoperit trufele. Și mi-am luat câine. Secretul e nasul. Cu cât e mai deschis la culoare nasul unui câine, cu atât are un miros mai bun. Te duce direct la țintă. Pe Bosco îl iubesc. E prietenul meu și este partenerul meu de business de peste 10 ani”.

„Ce i-aș găti lui Sam de ziua lui? Orice cu trufe! Paste, că știu că-i plac. Dar tu, Sam, ce mi-ai găti mie? Să zicem de ziua mea!”. “Păi, clar ceva ce n-ai mai mâncat făcut de mine. Deși ai încercat cam tot. Să vă mai zic ceva, noi în fiecare duminică ne strângem aici, la Pasterra și gătim tot ce ne trece prin cap. Nu e cu circuit închis, poate să vină toată lumea. Păi, ce e o masă pe care nu poți s-o împarți cu prietenii? Aaaaaa, și știu ce i-aș găti. De fapt, cum! Aș găti pentru el și soție cu Nikos Vertis care să ne cânte. Știu că-i place soției. Și știți cum e în viață, dacă soția e fericită, toată lumea e fericită”. 🙂

– Haide, Radu, hai să ne spui despre trufe, că oamenii nu știu și e păcat. Deci, ce faci tu?

– Vânez trufe! Alături de Bosco, prietenul meu care este Lagotto Romagnolo, un câine specializat în vânătoarea de trufe. Trufe și ciuperci. Merg prin toată țara după cele mai bune. Fac asta de ani de zille, am nas. Eu ca eu, dar mai ales Bosco!

– Păi, și găsești așa, în orice pădure, oricând?

– Se găsesc greu și doar în pădurile de foioase. Depinde de sezon, să știi ce trufă să cauți și unde. Vara te duci la șes cam atunci când înflorește teiul, atunci e trufa coaptă.  Trufa crește sub pământ, dar e crudă. Trece o anumită perioadă și ea începe să se coacă. Uite așa, ca în poza asta. Asta e o trufă coaptă!

– Câinele simte când e coaptă și mă duce direct la ea. Trufa își ia gustul de la sol, de la copacii care cresc pe lângă. Și ficare are gustul ei în funcție de amestecul de copaci și de sezon. Iunie – septembrie, atunci se culege trufa de vară.

– Dar noi am fost iarna!

– Dadada, am fost și pe zăpadă. Pentru alte feluri de trufe și ciuperci. Știe el Bosco unde să ne ducă!

Și mai spune că italienii vin să cumpere de la tine.

– Da, și trufe, și ciupercile Morilles, sau zbârciogi cum le spune în popor, sunt foarte apreciate de italieni.

Ce te face diferit față de alte restaurante?

– Sam, tu știi foarte bine. Eu pun foarte mult accentul pe atmosfera de aici, din Pasterra. Noi nu servim mâncare, ci dragoste, voie bună, respect pentru mâncare și clienți, sinceritate. Trebuie să fii sincer când gătești și autentic. Oamenii simt imediat gustul, dacă sunt “păcăliți” sau nu.

– Așa m-ai cucerit și pe mine!

– Știu, că așa încerc să cuceresc pe toată lumea. Cu sinceritatea și calitatea produselor noastre. Facem asta din pasiune, pentru că iubim să gătim și iubim să mâncăm. Cine ne trece pragul – trebuie să plece fericit și mulțumit. Că a găsit un loc unde se poate simți ca acasă, că i se gătesc pastele în fața lui, că participă și el la atmosfera și energia asta frumoasă pe care încercăm s-o exprimăm zi de zi.

– Deci, de ce să vină oamenii la tine?

– Păi, în primul rând pentru tot ce-am zis mai sus. Și, apoi, pentru că și tu vii la noi să mănânci. Și te știu eu pe tine, arunci cu farfuria dacă nu ți se aduce ceva excepțional. Ești perfecționist și asta încercăm să noi.

– Bine, bine. Deci, unde te găsesc oamenii?

– Pe Strada Comandor Eugen Botez 27, de luni până duminică, după 12:00. E ușor să ne găsească, miroase de pe stradă senzațional, dinăuntru se aud râsete și lemne care mocnesc în cuptorul ăsta al bunicii și la intrare e Bosco, atât așteaptă, să primească oaspeți si să se joace cu ei.

– Dacă ai avea un sfat pentru oameni, în ceea ce privește bucătăria, ce ai zice?

– Să caute sufletul în fiecare produs. Nu reclama, nu fițele. Să se bucure de ceva bun, făcut cu suflet și cu produse de calitate. Iar pentru suflet și calitate garantez și pentru mine, și pentru tine. Garantează și Bosco, dacă ar putea vorbi!

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.