14 motive pentru care iubesc

… Pentru care iubesc România, desigur! Nu îmi place să fac urări clasice de 1 decembrie, pentru că eu cred că țara asta ar trebui iubită în fiecare zi, nu doar o dată pe an.

Dar azi, de sărbătoarea iubirii, mi-am dat seama că e cea mai tare relație de dragoste a mea. Eu și România 🙂

14 motive pentru care o iubesc, deci:

1. Pentru că eu chiar am ales să vin aici. Nu m-am născut, nu am fost obligat. Am venit pentru 3 zile de distracție și am simțit că am ajuns acasă. Aici vreau să mor, aici vreau să trăiesc.
2. Pentru mâncareeeeeee! Îmi plac de mor preparatele tradiționale, îmi place bucătăria voastră. Pardon, a noastră.
3. Oameni. Am cunoscut niște oameni incredibil de sinceri, calzi, nebuni, gata oricând să te ajute sau să fie lângă tine și la bine, și la rău. Am legat prietenii pe viață, pentru care sunt recunoscător.
4. Locuri superbe, peisaje wow. România trebuie vizitată cap-coadă. Prefer să merg undeva în țară când am 3 zile libere, decât să fug într-un city break. Mai am multe locuri de vizitat, chiar nu mă las până nu ajung să o văd.
5. Pălinca. Păi, cum credeți că am legat prieteniile alea din punctul de mai sus? :))
6. Limba. E chiar ușoară. Păi, am învățat-o eu, nu?
7. Românii sunt creativi. Mă inspiră și pe mine să trăiesc fel și fel de povești, să mă joc, să mă bucur.
8. Și prietenoși cu străinii. E mare lucru ăsta. Ești primit repede în casele și în familile oamenilor, indiferent de rasă, culoare.
9. Tatuaje ieftine! 🙂 Și dincolo de prețuri, artiști foarte buni, care știu să deseneze superb. Păi, mi-ați văzut tatuajele, nu?
10. Mese lungi în familie. Îmi place căldura asta cu care se adună oamenii doar ca să stea la masă. Să se bucure de mâncare, nu doar să bifeze și gata.
11. Femei frumoase. Chiar nu e un mit, ieși pe stradă și te îndrăgostești de 10 ori în 5 minute! 🙂
12. Sarmalele. Îmi plac toate mâncărurile tradiționale, dar simt nevoia ca sarmalele să primească locul lor în lista asta.
13. …și ciorba de burtă!
14. Și ultimul, dar cred că cel mai important motiv: România mă lasă să fiu eu. Cum simt. Nu mă îngrădește, nu mă obligă să merg după societate sau gura lumii, cum se spune. Mă acceptă așa cum sunt. Nebun, pasionat, dedicat, agitat, trist sau fericit, somnoros sau titirez în bucătărie, locul în care sunt cel mai fericit, sunt cel mai autentic, sunt cea mai reală și frumoasă versiune a mea.