Samuel le Torriellec este al 5-lea bucatar din seria interviurilor cu bucatari straini stabiliti in Romania, Chefi care au venit sa promoveze cultura culinara a tarii lor in Bucuresti. Samuel e un bucatar atipic: tatuat, pasionat de sporturi extreme, dar cu aceeasi dependenta specifica marilor Chefs, aceea de a fi cat mai mult in bucatarie si de a da nastere unor farfurii cat mai creative.
Pe Samuel il gasiti acum la restaurantul L’Atelier din cadrul hotelului Epoque din Bucuresti. Aici creeaza si improvizeaza pornind de la trucurile bucatariei frantuzesti. Povestea lui o puteti descoperi mai jos:
Restograf: Spuneti-ne cate ceva despre dumneavoastra: unde v-ati nascut, unde ati copilarit, care sunt cele mai frumoase amintiri care va leaga de locul in care v-ati nascut?
Samuel le Torriellec: M-am nascut in Normandia, un adevarat paradis culinar; aici gasesti cele mai bune fructe de mare si specialitati minunate de branzeturi. In copilarie am calatorit mult, deoarece tatal meu lucra in armata si era trimis intr-un post diferit la fiecare 3-4 ani. In felul asta am ajuns sa cunosc bine culturi diferite si bucatarii diverse, am incercat nenumarate gusturi si ingrediente si am invatat sa fiu deschis catre nou si exotic. Pentru mine, cea mai frumoasa perioada a copilariei a fost Tahiti: mancare delicioasa, complet biologica, natura si oceanul. Imi petreceam zilele facand surf si body board.
Restograf: Cand ati avut primul contact cu bucataria si cand ati descoperit pasiunea pentru arta culinara?
Samuel le Torriellec: Pot spune ca mi-am descoperit pasiunea de pe la 5 ani. In primul rand pentru ca am fost gurmand de mic, imi placea sa mananc si sa incerc de toate. Una dintre marile mele fericiri era sa stau in bucatarie cand gateau ai mei, asta e cea mai puternica amintire din copilarie: mirosul irezistibil din bucatarie. Nu prea am mai avut de ales; pur si simplu pasiunea a devenit profesie si vocatie. Sa gatesc face parte din viata mea, nu ma plictisesc niciodata si nu pot sa stau prea mult timp departe de bucatarie. 10 zile daca plec in vacanta mi se par prea lungi. Ultima oara – eram in vacanta pe o insula – m-am dus dupa peste si am vrut sa il pregatesc in bucataria hotelului. Proprietarul m-a inteles si ne-am imprietenit, i-am gatit o cina grozava iar eu am fost fericit sa petrec putin timp in bucatarie!
Restograf: In Romania cand ati ajuns si de ce ati ales sa va stabiliti tocmai aici?
Samuel le Torriellec: Am ajuns in Romania acum 8 ani, din pura intamplare. Mi-a placut foarte mult locul si am decis sa raman.
Restograf: Care au fost primele diferente cultural-culinare pe care le-ati observat intre bucataria frantuzeasca si cea romaneasca?
Samuel le Torriellec: O mare provocare este programul restaurantelor, de la 12 la 23; cand esti perfectionist si lucrezi intens pentru fiecare fel, cu mare atentie la fiecare detaliu, un program de aproape 12 ore este destul de dificil. Apoi mai este diferenta de cultura culinara; probabil ca nu sunt singurul chef care spune ca isi iese din minti cand aude de friptura bine facuta. Ca sa nu mai zic de pasiunea tipic franceza pentru branzeturi, care aici e mai putin inteleasa. Dar, cu timpul, am invatat sa ma adaptez si incerc sa inteleg preferintele oaspetilor, iar ei, la randul lor, sunt deschisi in a descoperi stilul meu de a gati.
Restograf: Ati observat si diferente intre publicul francez si cel roman? Daca da, care?
Samuel le Torriellec: In Franta oamenii merg la masa in 2, 3, maxim 4 persoane. Aici se iese mult in grupuri mai mari, chiar de 8-10, cina este mai degraba un prilej de a petrece timpul cu familia sau prietenii.
Restograf: Care sunt preparatele romanesti preferate?
Samuel le Torriellec: Salata de vinete, ciorba de burta, salata de icre
Restograf: Cat de autentica este mancarea pe care o serviti in Bucuresti? Ati adaptat-o cumva la publicul roman si in functie de ingredientele pe care le gasiti aici sau e cat se poate de fidela celei de acasa?
Samuel le Torriellec: Unele feluri raman la reteta traditionala, cum ar fi supa de ceapa, sos bearnaise, souffle de ciocolata, insa restul specialitatilor sunt intr-o oarecare masura adaptate sau usor reinterpretate. Asta ramane o provocare pentru mine, cum am si spus, dar mai tine si de inspiratia si originalitatea bucatarului.
Restograf: Cum ati descrie mancarea frantuzeasca?
Samuel le Torriellec: Odata ce intelegi subtilitatea bucatariei franceze, cea mai sigura reteta a succesului este sa gatesti simplu. Simplitatea e semn de bun gust.
Restograf: Credeti ca exista o legatura intre mancare si cultura unei tari? Daca da, care ar fi povestea spusa prin mancare legata de cultura franceza?
Samuel le Torriellec: Sigur ca exista o legatura indisolubila intre mancare si specificul unei tari sau al unei regiuni. Gastronomia face parte integranta din profilul socio-cultural oriunde in lume.
Restograf: Ce preparate va place sa pregatiti cel mai mult, cu ce ingrediente va place sa lucrati?
Samuel le Torriellec: Felul meu favorit este poule au pot. Si ador sa gatesc peste, orice peste, oricand, in orice fel.
***Interviu apărut în Restograf.ro